Archive for Mai 2009

….de ce Romania ?!

Mai 24, 2009

…m am tot plimbat odinioara, printr o altfel de Europa…o Europa in care ma simteam stingher…atunci, prin anii 70′ -90′, eram un turist…venit dintr o Romanie cenusie, in care vorbeam pe la colturi…in care ascultam muzica de la Europa libera sau vocea Americii…in care ramineam uluit de lumea libera si speram sa ajung acolo….cindva, pe un colac peste Dunare, pe mare intr un container sau cine mai stie cum…Europa – frumoasa, de pe la Balaton incolo… la Buda si Pesta, la inegalabila Praga cu podurile ei filigramate, o adevarata bijuterie intr o dulce ceha… la Karlovy Vary unde hraneam pestisorii si mincam pe un podet karlovarska… la Marianske lazne, incintat de gustul bauturii din muguri de pin  a lui Jan Becher…Jablonec, Liberec….verile petrecute la Marea Baltica, Gdansk, Gdinya …. Sopotul in plin festival de muzica…Cracovia cu inegalabila piata, Warsovia…Auschwiz sau noaptea istoriei, Berlinul cu zidul rusinii, al treilea reich cu steagurile invingatorilor arborate… Pergamont… o cafea in turnul televiziunii…  Dresda, la fel ca dupa al doilea razboi mondial… Weimar, Meissen si portelanurile sale…Straslund si blondele lui…Leipzig cu tirgul sau, Dachau… si dincolo…libertatea la ea acasa, dar si raceala….spre Franta, cu totul altceva…Bretania, Paris, Lille, Marseille….Lyon….soarele Italiei, Venezia, Palermo, castelele Spaniei…Malta…Grecia….Slovenia….Belgradul….dar si ploile lungi de peste zi in Belgia, iarba mereu verde a danezilor…lalelele olandeze…cit de greu sa le cuprinzi in citeva cuvinte…iar de cealalta parte Kievul, Leningradul, fascinanta Moscova, Riga, Tallin ul…Vladivostok ul…si toate in doar citiva ani….vreo douazeci la numar….melodia dintr un bar polonez  imi suna si astazi in minte… Goodby my love goodby, Demis Roussos.. revad cu ochii mintii pe cei „patru tanchisti si un ciine – Sharyk !- pe care ii purtam pe tricouri la fel ca „Bonanza” sau in inima ca pe ” lunga vara fierbinte”…”Vltva” lui Bedrich Smetana suna discret printre amintiri…si Romania mea ! Romania,  fara de care nici atunci si nici acum nu as putea fi …eu !

…de ce nu vreau !!!

Mai 21, 2009

…de ce nu vreau sa …fiu eu, sa recunosc ca sunt eu…sa ma apuc de ceva serios, sa nu ma apuc, sa ma duc la scoala, sa stau acasa …la cine ?! sa intru sau ..sa ies din partid…din lehamite, din saracie …din aiureala eterna…sa ma indragostesc …sa mor sau sa traiesc…sa scriu si sa pasesc in sufletul celor dragi….sau nu…sa fiu vedeta…si Raduleasca s a saturat …i s a urit cu binele sau cu raul…i s a urit…o sa i treaca …ei da…mie nu….oricind se va gasi o Teo de rezerva…oricind se va gasi o Mihaela iar viata va curge doar ininte…inappoi vor ramine regretele…eterne sau nu…ale celor neimpacati sau bucurosi cu ea…situatia data ! de cine ?…d aia nu vreau !

efectul razelor de luna asupra galosilor de guma !

Mai 11, 2009

….imi place stiinta, nu prea stiu daca ma place si ea ?! uite daca ar fi, la o adica, mai-mai ca ne am si lua…alaltaieri, credeam ca un PhD ar fi ceva, ori MBA…astazi, viata m a luat binisor de subtiori si mi a aratat adevarata bucurie….zimbetul de copil, floarea plapinda, animalul liber si fericit, inofensiv cu cei pasnici…ce poate fi mai frumos ? mie imi place Modigliani, Paul Klee – spiritul unui purice, auzi ?!, Petrascu, Ressu, Luchian, imi place valoarea in orice domeniu….dar din pacate lumea in care traim, in marea ei parte e extaziata privind doar…efectul razelor de luna asupra galosilor de luna ! plina ….

…menuet politic cu manusi si matusi !

Mai 11, 2009

…imi place dansul de societate, valsul, tangoul, step ul doar daca urc pe scara sociala; samba, rumba dar si menuetul cu matusi si manusi, swing ul si polca iar mai nou m am indragostit de lambada….partenerii se unduiesc perfect cuplati…ea cu fustita scurta , el suplu si pus pe treaba…in politica dansul de societate e la ordinea zilei…guvernul si sindicatele, partidele coalitiei si cele din afara coalitiei…si noi, cei neinvitati la dans,asteptind tacuti intr un colt de sala…sperind, cu ochii atintiti catre ceasul din perete care ne arata scurgerea vremii…prelinsa deja ! ne privim fix in ochi si ne intrebam cine va face primul pas…si de ce? la stinga sau la dreapta? fara sa ne calce pe bombeu…chiar asa, pe cine vom urma in ringul de dans si incotro ?

…hy !

Mai 10, 2009

hy hy !

….mi e dor !

Mai 10, 2009

…Macedonski, Blaga, Minulescu, Bacovia, Voiculescu….F Villon si zapezile de altadata…Esenin si saniile trase de cai…ce a mai ramas din livada cu visini? mi e dor de linistea de odinioara, de iernile adevarate, de primaverile pline de floare …de obiceiurile calde si de dulceata din petale de trandafir, din nuci ori de serbetul ascuns in dulapiorul din bucatarie….de pisica Mitzi care stia sa deschida cu labuta iscusita orice …de trandafirii din gradina si de bunicii mei…de umbra visinului din spatele casei….de copiii vecinilor…din colt…

…spagate si piruete pentru un mic si o bere !

Mai 10, 2009

…ascult Ion Suruceanu si ma gindesc la trecutele vremuri de pe meleagurile moldave, la zimbrii istoriei noastre comune, la un oarecare Dragos si la zalele razboaielor de aparare ce mai rasuna si astazi, la fel ca odinioara… revad cu ochii mintii cetatea Soroca, Tighina, malul celalalt al Prutului mingiiat de versurile lui Grig Vieru si alintat de muzica Doinei si a lui Ion Aldea Teodorovici…pasesc cu amintirile pe bulevardul larg, plin de floare al Chisinaului de altada ta, astazi purtind urmele revoltei adunata in suflete de romani…`si pentru ei, ” Ana are mere”…imi place libertatea, mai mult decit orice pe lume…fara ea nu poti fi tu insuti ! Libertatea e o stare de bine care iti da siguranta…si te lasa sa te manifesti asa cum esti ! Bun sau rau.!..Jocul comunismului de a baba oarba, cind eram legati la ochi si impinsi de la spate sa ne gasim drumul in viata…e dat uitarii ! boierii nu ne legau la ochi dar ne puneau botnita si ne trimeteau la cules struguri…am fost crescuti in lipsuri de tot felul iar demnitatea a suferit odata cu noi…nu putem fi un popor de sclavi ai placerilor minore  – un mic, un pahar de bere – si o sacosa goala…mereu ! Am crezut cu inversunare in decembrie pe cei care, din studioul 4 al Televiziunii Romane se indemnau in a se preface ca lucreza… si in tot acest timp au lucrat doar pentru ei…a trecut umbra anilor ’90, si in tot acest timp am avut senzatia ca suntem spectatorii carora li se serveste pe tava o piesa deja jucata…greu de spus daca vodevil sau drama …timpul va decide ce a fost ! Mi a placut cum am inghitit „Revolutia in direct” ! Obisnuiti, am cam papat totul in direct, am ajuns actorii unui soi de Big Brother…ne trezim greu, nu ne place chestia asta, suntem tributari unei lehamite autohtone, perfect alimentata de unii…ne culcam noaptea tirziu, obositi de analistii care ne prezinta realitatea dupa bunul plac ca si cind am fi un popor de handicapati care nu pricepe si are nevoie de traducere…obositi de filme straine, de operatii estetice maiastre care transforma zgripturoaice in zine suave.. de parteneri infideli care si cara palme si pumni, de mame carora li se comenteaza familiile de catre alte asemenea mame.. ni se dau permanent subiecte de birfa, chestiuni de comentat , creindu ni  se impresia ca noi suntem cei mai importanti, noi scriem istoria iar fara noi omenirea se darima…noi hotarim soarta tuturor personajelor, omorim, crutam, infiem, nastem…aprobam, dezaprobam…prea ocupati fiind sa ne hotarim propria soarta …. epuizati de atitea „probleme” adormim linistiti!…In mod cert…noua, romanilor, ne place realitatea deformata cu buna stiinta, de altii, realitate pe care nu incetam sa o inghitim zilnic, cu babetica legata, cuminte, in jurul gitului…. !

…am ales valurile, vinturile si… marinarul !

Mai 9, 2009

…cindva, intr un timp al intoarcerii de sine, priveam zmeul care se ridica dus de briza marii…eram descult ca Zaharia Stancu, cutreerind nisipul strins intre filele romanului cu acelasi nume…haladuiam in interiorul meu, cautind asiduu sa ma dedublez, aruncindu ma in valuri… priveam o sageata imaginara, desenata de un avion utilitar – adica bun la ceva – cu virful in sus…era galben pai si parea ca, odata ce urca catre nori, i se topeste virful…in mod ciudat acesta nu se inrosea asa cum se intimpla cind o introduci in flacara …ci devenea tot mai flasc, lasind in urma i miros superb de crin si lacramioare…  marea era calma, pescarusii isi cautau nestingheriti de treburile lor…pescarii, putini la numar, intindeau plasele in larg…uitasem de slujba, de alergatura de zi cu zi…eram pe burta goala si verde de alge…simteam in buric o jena teribila…firele de nisip imi invadasera orificiul….incercam disperat sa le scot..in zadar insa ! alaturi…o panseluta la plaja…cu vreo citeva petale peste 30…rosie toata …dar avind la ea factorul de protectie cel mai bun…imi tinea de umbra, gata gata sa incerce un sondaj…de opinie ! n aveam chef, era prima zi de campanie si nu stiam ce sa fac…sa aleg „piticii” sau …pe alba lux ca zapada, aflata pe un loc eligibil…in cele din urma am ales valurile….vinturile.,…si marinarul…daca ar fi sa o iau de la capat, as renunta la scufita rosie …la crinul ofilit din fereastra pe care as deschide o larg, precum bratele dorind sa cuprind in ele, cu toata dragostea, vintul, valurile si …marinarul meu drag !

…”laptele gros” nu tine Europei de foame !

Mai 8, 2009

…. de multe ori, de foarte multe ori chiar…imi vine un gind ciudat ! Sa joc „lapte gros” pe culoarul Parlamentului european asa cum jucam odinioara in sala de clasa…in pauza, feriti de ochii profesorilor si paziti de colega care tinea de „sase” ! Laptele e o problema, chiar si vacile s au cam saturat de sistem si vor libere pe pasunea Europei, sa zburde in voie…fara soti, doar cu progeniturile obtinute din insamintari artificiale …Multe au devenit astazi artificiale…laptele gros insa, nu ! Si ca sa le treaca de urit, ceva muzica nu ar strica…de preferinta slow…iar pentru unele neastimparate, de ce nu ? …un boogie wogie ! Plictisite de muls…ar sta la o birfa pe culoarele Parlamentului Europei sa mai schimbe impresii cu vacile alelalte, de dincolo, astazi bune surori…Ma gindesc care ar mai vrea sa stea capra, si sa fie sarita? stiti jocul? prima echipa se aseaza ca la gramada ordonata de la rugby in sir, iar unul – cap de coloana sta cu spatele la perete…si vede in jur…ceilalti nu, au capul intre picioarele celui din fata … echipa adversa priveste si seful ei arata un numar  …martor e cel cu spatele la perete…daca ghicesc trec ceilalti…daca nu, mai stau o tura… unul cite unul, cistigatorii sar in spinarea invinsilor cit mai de sus, incercind sa i darime… in zilele noastre, timp pentru joc e berechet…traim intr o pauza nesfirsita…loc sa  jucam este – spatiul e generos… neintrecuti in a sta capra suntem –  50 de ani ne a trebuit sa invatam asta…de calarit ne au calarit si s au azvirlit in spatele nostru multi… si am rezistat!..criza e o povara usoara… numerele ?… singurele numere pe care nu reusim sa le aflam sunt cele cistigatoare la loto… dar cine mai vrea sa stea cu capul plecat intre picioarele cui ? chiar si asa…  laptele gros nu poate tine de foame …!

…Dinescu, criza si…. gripa boilor !!!

Mai 7, 2009

…imi place Dinescu ! E pitoresc, are staif…e omul care poate lua orice la misto, aproape ca starea asta de spirit te molipseste…e contagioasa ca gripa aviara, porcina sau gripa boilor care pasc linistiti de veacuri pe plaiul mioritic….stranutul lor contagios  infioara America, nelinisteste bursa si da insomnii palavragiilor adunati la ceas de seara pe la televiziuni….si asta in timp ce oamenii, din ce in ce mai simpli, postesc tot mai des…de nevoie ! E un soi de diversiune, similara diareei care precede colapsul, economic, ideatic, financiar si chiar ….social ! Purgativele luate seara de seara nu fac decit sa accelereze sfirsitul in chinuri teribile…ceaiurile de sunatoare, menta ori alte cele mai amagesc boala….inutil ! Imi place Dinescu…cind il citesc…in ultima vreme mai greu…e schimbat putin, pare mai degraba unul din oamenii de afaceri stilati, ce i drept putini la numar…pe aici; scriitorul Dinescu e acum dublat de fermierul Dinescu, intrigat de gripele care bintuie…ii plac veterinarii, nu i plac veterinarii? – il amuza porcii – santinela, asa cum pe foarte multi ii amuza si deopotriva nu inteleg de ce un amarit de articol trebuie sa fie, musai , hotarit si cum se poate decide el daca e putintel nehotarit …sau care e rolul caciulitei pe „a”…daca afara sunt 40 grade la umbra sticlei de vodca, pe eticheta careia se pot citi tot atitea ? Cite or fi pe umeri….? Pe umerii cui? .. unchesul cutremur sa fi avut vreo cinci…iar tanti criza, cine stie..?